Poveştile cu tâlc sunt cunoscute pentru efectul lor vindecător. Iată una dintre poveştile preferate ale psihanalistei Frieda Fromm-Reichman. O poveste despre spontaneitate şi prezenţă.
O femeie vine la rabinul Israel şi îi spune plângând că este căsătorită de douăzeci de ani, dar încă nu a fost binecuvântată cu niciun copil. “Ce eşti dispusă să faci pentru asta?” o întreabă el. Se opreşte uimită şi nu ştie ce să răspundă. Aşa că rabinul îi spune această poveste: “Mama mea”, zise el, “era deja bătrână şi nu avea copii. A auzit că marele învăţat Baal Shem Tov, în călătoria sa, se va opri în Apt peste noapte. A ajuns într-un suflet la hanul unde înnopta şi l-a implorat să se roage pentru ca ea să primească un copil. “Ce eşti dispusă să faci pentru asta?” a întrebat-o. “Soţul meu este un sărman lipitor de cărţi”, a răspuns, “însă am ceva ce aş putea să ofer rabinului.” S-a întors în goană acasă, a luat cea mai bună pelerină pe care o avea şi a împăturit-o cu grijă în sân. Când s-a întors la han, Baal Shem plecase deja spre Mezbizh. Imediat a plecat pe urma lui. Nu avea bani de drum, astfel că a mers pe jos din oraş în oraş până când l-a ajuns pe rabin. Baal Shem a luat pelerina şi a agăţat-o pe perete. “Este bine”, a spus. “Mama s-a întors acasă”, spune rabinul Israel, “a mers din oraş în oraş, până când a ajuns înapoi în Apt. Un an mai târziu, m-am născut eu.”
Femeia care venise să îl vadă a strigat bucuroasă “Şi eu îţi voi aduce cea mai frumoasă pelerină pe care o am, ca să pot naşte un copil!” Rabinul a dat din cap. “Nu va merge aşa. Tu ştii deja povestea. Mama nu avea nicio poveste pe care să o urmeze”.
Povestea este preluată, tradusă şi adaptată de aici